cand vezi ca cineva drag si batran sufera multa vreme, cand stii ca starea nu-i poate decat in cel mai bun caz stagna, ce-i mai normal: sa-ti doresti sa stagneze cat mai mult sau sa scape de suferinta?

care dintre dorinte e mai egoista?

cand inaintezi in viata te obisnuiesti oare cu faptul ca nu vei mai functiona niciodata “ca nou”? te resemnezi si accepti ca asa vei trai? sau chiar iti doresti sa se termine totul, macar sa nu mai simti durerile?

“of, de-as muri vreodata” – pana n-o sa ajungem in situatia lor, batrani si bolvani, nu vom stii daca vorbele astea se spun pe bune.